Nop! Tot nu ma duc la vot

Singurul lucru bun la faptul ca mai este un tur de scrutin este faptul ca nu mai vad 5-6 mascarici care vor sa fie presedinte, ci vad doar 2.
Ii dispretuiesc pe amandoi. Niciunul nu merita efortul meu de a ma duce la vot. Si acum am mai spus, e dreptul meu sa nu ma duc la vot.

Nu il votez pe Ponta din cauza oamenilor pe care ii are in spate. Baroni, mafioti, traseisti politici.
Pe Ponta il vad ca pe papusa ideala a unor oameni precum Dragnea, Ioan Rus, Vanghelie, Negoita si multi altii care au avut un trecut mai mult sau mai putin dubios. Nu il votez pe Ponta din cauza propagandei din jurul lui, din cauza "armatei rosii" din spatele lui care isi are ca target populatia trecuta de o anumita varsta, populatie care poate fi cumparata cu o plasa cu alimente.
Insa... sa zici ca Ponta e comunist? Acum, DUPA 25 de ani de la Revolutie? Omul nici nu era major la revolutie! Despre ce comunism vorbiti? Nu v-ati mai saturat de discursul asta penibil? Astia din Timisoara cica ies in strada sa strige "jos comunismul" si isi compara initiativa cu cea din `89. Probabil se duc doar sa-si dea un check-in, intrucat multi nici nu erau nascuti in `89. Ce sa stie ei despre comunism?!
Ce penibil.
Cred ca cei care au murit in revolutie se rascolesc in mormant. E o idiotenie sa faci o asemenea comparatie.
Sa nu uitam totusi ca din `90 pana acum am avut 2 presedinti cu un istoric patat de comunism si tot nu ne-am intors la vremurile alea (indiferent cum erau ele, aveam doar 2 ani la revolutie). Si amandoi au avut cate 2 mandate! Si TOT nu ne-am intors la vremurile alea.
Ponta nu poate fi votat din MULTE motive, mult mai actuale in timp si spatiu. Comunismul e doar o gluma proasta si disperata.

Nu il votez nici pe Iohannis din acelasi motiv. Oamenii pe care ii are in spate. Sa votezi un om sustinut de Blaga, Predoiu, Anca Boagiu, Andreea Paul, Ungureanu, Gh. Flutur, Roberta Anastase, Sulfina Barbu, Ioan Oltean, Popoviciu, Igas, Saftoiu si muuulti multi atii mi se pare o idiotenie si mai mare decat sa-l crezi pe Ponta comunist.
Oamenii astia au furat CA IN CODRU cand au fost la guvernare, intre 2008-2012. Oamenii astia au taiat salarii si in stanga si-n dreapta, oamenii astia ne-au mintit IN FATA, oamenii astia si-au batut joc de noi in fiecare zi.
"Votati-ne ca va dam 50%! Tariceanu vorbeste prostii, cum sa nu fie bani? A, bine ca ne-ati votat, bani de 50% nu avem! Dar ia tu, Udrea, de aici niste jdemilioane de euro pentru a promova turismul!"
 sau: "Nu ne imprumutam de la FMI ca noi suntem smecheri si nu ne afecteaza criza. Ne imprumutam un pic de la FMI, dar asa... doar ca o centura de siguranta. Ne imprumutam MULT de la FMI ca altfel ne ia dracu". "Nu scadem salariile, pe noi nu ne afecteaza criza. Scadem salariile cu 25%!"
 Cam asta a fost discursul lor, iar daca nu va aduceti aminte, atunci poate nu ar trebui sa aveti drept de vot. Nu exista grupare mai josnica decat natia PDL-istilor (fosti si actuali). La toata sleahta asta se adauga si razvratita Macovei, care se-ntoarce cu coada intre picioare (si cele cateva mii de voturi) in marea casa a PDL, acolo unde sigur va avea un loc caldut pregatit in caz de succes la alegeri.
Nu il votez pe Iohannis din cauza posibilului guvern PDL-ist care ar putea fi instaurat.
Dar oricum, la cata lume e innebunita de Iohannis in mediul virtual, cred ca sigur o sa ia vreo 120% din voturi :)

In incheiere as vrea doar sa va pun o intrebare. Cand Iohannis a fost propus premier din partea USL,
atunci nu era bun Ponta ca il propunea pe Iohannis intr-o pozitie cheie in Romania? Sau nu era bun Iohannis ca era cu Ponta?

Sa votati bine!
Ca mie mi-e scarba...

Mi-e rusine sa ma duc la vot!

Da, puteti sa dati cu pietre.
Da, puteti sa-mi spuneti ca nu am spirit civic si ca sunt o nenorocita pentru asta.
Da, puteti sa-mi spuneti ca nu se va schimba nimic daca vom continua cu aceasta mentalitate.
Da, puteti sa-mi spuneti sa merg sa imi anulez votul, ca sa nu voteze altcineva pentru mine.
Da! Da! Da! Puteti sa-mi spuneti ce si cum vreti! Le-am auzit PE TOATE.

Nu! Nu! Nu! Nu ma duc la vot. Nu merita benzina consumata pana la o sectie de votare. Sa voteze altii pentru mine. Ma doare-n cot.
M-am saturat de politica, m-am saturat de ideea de vot negativ (de ce sa merg sa-l votez pe unu' pe care nu-l vreau, ca sa scap de altul pe care nu-l vreau?!), m-am saturat sa le vad fetele pe toate cladirile, m-am saturat sa fiu invadata de articole si campanie electorala online. Toti sunt o apa si-un pamant. TOTI! Toti se schimba dupa cum bate vantu, toti se-njura azi si se pupa maine. Toti se-mbogatesc, unul cate unul, toti sunt aroganti, toti isi bat joc de noi.
FARA EXCEPTIE.
Nu mi-ar ajunge o noapte intreaga sa scriu ce ma scarbeste la fiecare candidat in parte. Dar romanul are memoria scurta... si romanul uita... si romanul se duce la vot sperand ca o sa se schimbe ceva. Insa se schimba doar ordinea in care se imbogatesc altii.
Va rog, nu ma provocati sa spun si sa dovedesc cu poze. clipuri video, interviuri cat de nenorociti sunt toti candidatii. Va rog, nu incercati sa ma convingeti de un anumit candidat, va rog nu incercati sa ma convingeti sa merg sa-mi anulez votul.
NU.MA.DUC!
Pentru ca nu cred in acest sistem.

Voi merge la vot cand:
1. trecerea de la un partid la altul va fi interzisa TOTAL. In momentul in care ti-ai ales partidul, deci si anumite principii si doctrine (oare crede cineva in doctrina politica?!) acolo ramai. Nu-ti mai convine, bine, pa. Pa, de tot de pe scena politica.

2. va fi implementat un program informatic (pe care cred ca l-ar putea programa si un elev de liceu) prin care atunci cand te prezinti tu cu cnp-ul tau la vot, sa apari inregistrat in acest sistem national cum ca ai votat. Iar daca tu te trezesti ca boul intr-un autobuz care merge de colo colo si iti da unu' 5 lei sa te duci intr-o alta sectie de votare cu acelasi cnp al tau - atunci marş la puşcărie! Insa se vrea?! Bineinteles ca nu se vrea!

3. (pregatiti iar pietrele) voi merge la vot cand nu va avea toata lumea drept de vot. Cred in votul cenzitar, sau intr-o alta modalitate de a alege electoratul. Nu vreau ca votul meu sa conteze la fel de mult precum al lui `nea Ghita din Cucuietii din deal, care n-a auzit in viata lui de buget, de inflatie s.a.m.d., dar pune stampila pentru ca a primit o galeata si un kil de zahar. Nu vreau ca votul meu sa conteze la fel de mult precum al pirandei care nu a platit in viata ei 1 leu (!!!) la stat prin impozite, taxe etc.

In concluzie?! Nu ma duc la vot, nici acum... si probabil multi ani de acum inainte.
Mi-ar fi rusine sa sustin prin prezenta mea un sistem pe care il detest.
Si il detest din tot sufletul.

How to be single

Sunt in „afacerea” asta de atât de mult timp, încât mă simt îndreptăţită să dau sfaturi fetelor lovite de această situaţie.

Rule #1: Niciodată, dar NICIODATĂ nu arăta celor din jur orice altceva decât faptul că eşti fericită de situaţia în care te afli. Spune-le că te bucuri de noi experienţe, de libertate. Spune-le că nu ai fost niciodată mai fericită ca acum, că e mult mai bine singură decât într-o relaţie nefericită. Ei nu trebuie să ştie că sâmbăta seara (şi în multe alte seri) îţi plângi de milă urmărind filme romantice şi concluzionând că nu vei întâlni niciodată pe cineva potrivit şi că vei muri singură. Ei nu ştiu asta, ci ei te vor invidia că eşti aşa puternică. Ei te vor invidia când vor vedea cât de puţin îţi pasă dacă eşti sau nu cu cineva. Pentru ei, eşti femeia independentă care ştie exact ce vrea de la viaţă şi nu are nevoie de un bărbat pentru asta.

Rule #2: Ieşi în oraş. Nu singură, desigur. Asta ar fi patetic, chiar şi pentru noi. Convinge-ţi prietenele să-şi lase bărbaţii acasă şi să ieşiţi „ca fetele”. Tu, evident, cu ochii după bărbaţi în timp ce le asculţi poveştile cu şi despre bărbaţii lor. Aici e din nou momentul să-ţi arăţi fericirea că eşti singură şi poţi să te şi lauzi un pic. Ai grijă însă, nu ai vrea să te lauzi prea mult cu libertatea şi fericirea. Doar nu vrei să strici relaţiile prietenelor tale, nu?!

Rule#3: Evită să ieşi în oraş sau să mergi în concedii doar cu cupluri. Dacă sunt prieteni buni, nu te vor face să te simţi în plus. Dar tu oricum te vei simţi. Deci, interesează-te înainte de acest aspect, iar dacă vine măcar un bărbat singur, go for it!

Rule #4: Te vei lovi cu siguranţă de situaţii în care vei avea nevoie de un bărbat. Gen, probleme cu maşina, cărat mobilă şi altele. Ţi-aduci aminte când am spus că nu ai vrea să strici relaţiile prietenelor tale? Eh, bărbaţii prietenelor tale te vor ajuta cu siguranţă. Îţi vor ţine probabil discursul cu „vezi, de’asta îţi trebuie şi ţie un bărbat” – de parcă tu nu ai şti. Ignoră şi zâmbeşte. Ei nu trebuie să ştie că sufletul îţi plânge.

Rule #5: Nu deveni disperată. Dacă întâlneşti un tip drăguţ în oraş ieşind cu nişte prieteni comuni, dar nu ţi-a cerut numărul şi nici nu v-aţi adăugat pe facebook atunci când s-a dat check-in-ul obligatoriu de ieşit în oraş, NU DISPERA. Da, poţi merge acasă şi să-l cauţi pe facebook. Nu îi da niciun like, comment şi nici add. El nu trebuie să ştie că ai fost pe acolo. Dacă şi el te-a plăcut, VA GĂSI O CALE să te contacteze. Dacă trec câteva zile şi nu ai niciun semn, atunci nu e interesat, deci nici interesant! Nu fă tu primul pas. Ţie îţi place să fii single, remember?

Rule #6: Tot în categoria „nu dispera” – nu relua relaţia cu vreun fost prieten. Oricât de bine ţi se pare că arată acum faţă de atunci. Chiar dacă ai „uitat” de ce v-aţi despărţit şi îţi aduci aminte doar de momentele bune. Don’t do it! Motivul pentru care v-aţi despărţit a fost un motiv bun şi vei ajunge din nou la el mai devreme sau mai târziu. Dacă îţi spune că nu vei găsi pe cineva ca el, răspunde-i că „aia e şi ideea”. Mai bine singură decât într-o relaţie nefericită! Şi oricum, dacă CHIAR vrei o relaţie, ştim că o poţi avea cât ai pocni din degete. Cu toate avem un EL, undeva in the friendzone, la care vom apela dacă ne trezim single şi peste 5 ani.

Rule #7: Asigură-te că nu eşti singură de sărbători. Perioada asta poate fi foarte demoralizantă. După sărbători, te poţi întoarce la libertate şi noi experienţe.

Rule #8: Be yourself. I mean, be your happy self. Nu-ţi schimba stilul sau personalitatea. Cineva, cândva, se va îndrăgosti de tine. Şi ai vrea să se îndrăgostească de tine, nu de o imagine falsă.

Rule #9: Atunci când nu vei mai fi single, nu uita ce ai fost şi unde ai fost. Nu începe cu inimioare, flori, gesturi şi poezii romantice postate pe facebook, de parcă cu o săptămână înainte nu spuneai cât sunt de patetice. Nu te lăuda prea tare, într-o secundă te poţi întoarce la statutul de single. Nu că asta ar fi rău... J

Rule #10: 

Nu stiu exact ce titlu sa ii pun...

"Nu ma intristeaza gandul de a fi singura toata viata, dar ma ingrozeste gandul de a fi nefericita alaturi de persoana nepotrivita toata viata".
De ce trebuie sa cedam presiunii societatii si sa ne casatorim cu prima ocazie pe care o avem? De ce ne "plafonam" intr-o relatie cu o persoana alaturi de care stim ca nu vom fi fericiti o viata intreaga? De ce facem compromisuri peste compromisuri, sperand intr-o schimbare, sperand intr-o imbunatatire? De ce iti oferi inima doar pentru a fi ranita? De ce sa nu astepti persoana potrivita? Persoana alaturi de care poti fi tu, poti spune si face ce vrei?
Pentru ca W s-a casatorit si X s-a logodit si Y are deja copil si Z e intr-o relatie stabila de jdemii de ani si pentru ca iti trece vremea si ti-e frica sa mori singura. Plus ca nu e intalnire de familie de la care sa lipseasca intrebarea "cand iti gasesti si tu pe cineva?" Sau mai rau "o sa mor si nu o sa te vad si pe tine la casa ta!" De parca daca mi-as gasi pe cineva, automat m-as si casatori cu el. Mult prea multe relatii am vazut destramandu-se dupa multi ani si din prostii. Relatiile nu mai sunt asa stabile ca acum cativa ani. Sunt mult mai superficiale si relatiile si casatoriile. Multe sunt doar de gura lumii, multe sunt doar pentru ca "altu' mai bun poate nu mai gasesc", sau pe principiul "sa fie un pic mai frumos ca Dracul si sa ma iubeasca".
Asa, sincer, ma pot marita maine. Multumesc, dar nu multumesc.
Toate la timpul lor, deocamdata imi e PERFECT asa cum sunt. Cand o fi sa-l intalnesc, poate imi voi schimba mentalitatea, pana atunci... life is a journey, not a destination! :) Nu consider ca am pierdut timpul sau ca mi se scurge timpul intr-o clepsidra tinuta si supravegheata atent de catre societate. Ba dimpotriva.
Iubesc libertatea, iubesc faptul ca nu trebuie sa dau nimanui explicatii, iubesc lipsa compromisurilor, iubesc faptul ca nu mi se reproseaza lucruri, iubesc sa fac ce si cand vreau.
Veti spune probabil "vulpea care nu ajunge la struguri spune ca sunt acri" si probabil veti avea dreptate :) Dar asa ma simt in momentul asta. Este normal (si sper) sa imi schimb mentalitatea. Mi-am schimbat mult comportamentul in ultimii ani. Pana la 18 ani citisem maxim 2-3 carti... si alea din obligatie, nu din placere. In ultimii 3 ani am citit peste 30, din care jumate cred in engleza si niciuna din obligatie! :) Pana acum cativa ani ieseam aproape zilnic in club sau macar la vreun bar/pub. Acum am iesit si nu m-a impresionat nimic. Poate am imbatranit eu si cu siguranta s-au schimbat vremurile si mi-e destul de greu sa recunosc (iar cei care ma stiu, pot confirma ca e greu de crezut) ca as prefera sa stau in casa sa citesc o carte decat sa ies in oras intr-o sambata seara... Mi-e greu si mie sa cred asta, dar asa este.
Oricum, stiu ca mi-am trait tineretea... cu varf si indesat. Am chiulit de la scoala atunci cand a fost vremea chiulului, am copiat la examene atunci cand a fost vremea copiatului, am iesit in cluburi cand nu aveam alta grija decat "in ce club iesim azi?!", m-am chefuit cu orice ocazie am prins, am dansat, am cantat si m-am distrat. Plus toate locurile in care am fost la care multi doar viseaza...
Le-am trait pe toate la timpul lor.... exact cand trebuia si cum trebuia.

Nu stii ce e independenta pana nu mai ai 10 lei in portofel si te intrebi ce sa iei, ceva de mancare sau o cola?
Nu stii ce este un risc pana nu spui "na, hai sa vedem, ce o fi o fi!"
Nu stii ce e muzica pana cand versurile unei melodii nu iti rascolesc inima.
Nu stii ce sunt amintirile pana cand nu revezi o poza si parca esti acolo, simtind adierea vantului si simtind fiecare emotie pe care ai avut-o si in momentul in care ai facut poza aia.
Nu stii ce e libertatea pana nu te urci in masina intr-o zi insorita, dai geamu jos, pui ochelarii de soare, muzica la maxim si conduci... Conduci fara o destinatie, conduci cu gandurile hai hui, conduci departe de orice grija.
Nu stii ce e un loc de vis pana nu ajungi acolo si primul lucru pe care il spui "Nu-mi vine sa cred ca sunt aici!"

Credinţă cu forţa

Slujba ad hoc la care am fost supusă ieri la lucru (după ce i-am încărcat cartela, clientul – preot – s-a gândit să-mi stropească magazinul cu apa sfinţită. Şi-a pus sutana şi a stropit şi a cântat şi-n stânga şi a stropit şi a cântat şi-n dreapta; mi-a dat şi cu busuioc în cap, mi-a dat şi crucea să o pup, ba chiar m-a şi uns cu mir „de la Ierusalim”; vorba cuiva, mai lipsea să-mi pună sutana în cap şi să mă spovedesc... ce să mai zic, fază de cascadorii râsului, nu alta!)... revenind: deşi nu am cerut-o, ba chiar am insistat să nu înceapă, slujba la care am fost supusă, cu forţa, m-a determinat să fac această postare, deşi ştiu că-mi voi atrage multe antipatii... pământeşti şi cereşti!

Nu sunt o persoană credincioasă. În felul în care se înţelege a fi creştin în România. Nu bat cinşpe cruci când trec pe lângă vreo biserică, nu m-am spovedit  şi nu m-am împărtăşit niciodată. De ce?! Păi pentru că nu cred că atunci când îi spun unui străin, fie el şi „trimisul Domnului” de păcatele mele, aceastea îmi sunt iertate dacă fac 3 mătănii şi spun 6 rugăciuni. Dacă nu mă pot ierta EU, cum să mă ierte altcineva? Şi mai ales, DE CE să mă ierte altcineva? Iar prin acel altcineva mă refer la cineva care aşteaptă şi 10-15-50 lei ca să mă ierte (scuze, nu cunosc tarifele... o fi şi ăsta un păcat?!) Hai, lasă-mă, nene, în păcatele mele şi cu conştiinţa mea încărcată.

Nu-mi place să pup cruci sau icoane. Şi de cele mai multe ori, nu aleg eu să le pup, ci practic mă pupă ele pe mine. Iar când totuşi se întâmplă, mă gândesc doar la cât de multe persoane au mai pupat acolo şi câte boli aş putea să iau.

Interacţiunea mea cu Biserica şi cu creştinismul românesc este minimă. Merg o singură dată pe an la o slujbă (de Paşti) la mânăstire şi nu din credinţă, nu să mi se ierte păcatele, ci pentru că acolo merge toată lumea – e un prilej bun de a revedea feţe cunoscute. Intru în biserică numai în situaţii excepţionale – nunţi, botezuri, iar atunci bat cruci pentru că îi văd pe alţii...

Îmi displace total pelerinajul la moaşte. Asta e credinţă? Asta e religie? Să stai să-ţi faci grătar în curtea bisericii noaptea, dimineaţa te aşezi la coadă şi împarţi coate şi înjurături în toate părţile, iar când ajungi să pupi cutia aia... BAM, eşti cel mai credincios şi cel mai sfânt om din lume!

Urăsc faptul că Biserica este o instituţie atât de mare, importantă şi bogată în România. Urăsc faptul că se alocă jdemilioane de euro pentru biserici şi catedrale, iar dacă ajungi în spital, înainte să mori, tragi şi o fugă la farmacie să-ţi iei pansament şi seringi...

Nu cred în Dumnezeul în care cred majoritatea românilor. Şi asta poate din cauza felului odios, manelar, în care se face creştinism la noi în ţară. Dacă aş fi trăit în altă ţară, poate aş fi simţit altceva. Poate în altă ţară nu te obligă nimeni să crezi şi nu-ţi spune nimeni cum şi în cine să crezi. Nu vreau să generalizez. Cunosc şi ştiu că există şi preoţi în adevăratul sens al cuvântului. Preoţi... nu hoţi!

Nu cred că există o singură divinitate pentru noi toţi. Altfel nu-mi explic toate nenorocirile care li se întâmplă unor oameni buni, altfel nu-mi explic toate războaiele, holocaustul, accidentele etc. Mi-aduc aminte de incendiul de la maternitatea din Giuleşti de acum câţiva ani – o mamă fericită că bebeluşul ei a scăpat îi mulţumea lui Dumnezeu... Dar ce, mă, ceilalţi bebeluşi erau păcătoşi? Cât puteau să păcătuiască săracii copii în 3-4 zile cât aveau de viaţă? Cum să-i mulţumeşti Domnului că bebeluşul tău a scăpat şi alţii au murit??? Unde era Dumnezeul celorlalţi copii? Ce lume nenorocită...

Nu cred în Dumnezeul ăsta, dar cred totuşi că EL există, nu în felul în care creştinismul românesc ne face să credem, ci El există în fiecare din noi. Dacă tu nu îţi poţi ierta păcatele, nimeni nu ţi le poate ierta. Dacă tu crezi că eşti un om bun, nimeni nu te poate convinge că eşti rău.

La urma urmei, eşti propriul tău judecător, eşti propriul tău salvator, eşti propria ta divinitate. 

Preţuieşte-te! Şi închină-te... la tine!