Barbati 1 vs. Barbati 2

De ce vor femeile un barbat din prima categorie?!
Pai... pentru ca ne place sa il controlam. Pentru ca ne place sa-l schimbam, ne place sa fim cele care il transforma din baiat in barbat. Pentru ca ne place sa-l invatam sa-si asorteze hainele, ne place cand ne intreaba cum sa se imbrace la un eveniment, pentru ca ne place sa-i dam sfaturi, pentru ca ne asculta, pentru ca stie ca ii vrem binele, pentru ca facem din el un barbat care intoarce priviri pe strada. Pentru ca ne place sa-l facem atent la detalii, pentru ca ne lasa pe noi sa facem alegerile pentru el, pentru ca noi alegem filmul, ce si unde mancam, pentru ca noi hotaram daca si unde iesim. Pentru ca ne place sensibilitatea si emotia din ochii lui. Pentru ca intelege ca "nu-i frumos" sa ne sarutam in public. Pentru ca renunta la obiceiurile lui (proaste) pentru noi, pentru ca nu ne spune niciodata "nu", pentru ca nu incearca sa ne schimbe. Pentru ca stim ca nu poate fi suparat pe noi, pentru ca ne poate ierta orice, pentru ca ne iubeste.
Pentru ca ei sunt "baietii cuminti". Ei nu ne-ar frange niciodata inima. Ei sunt cei care au fost, sunt si vor fi cei raniti. Pentru ca noua, da, ne place controlul. Iar acesti barbati sunt ca un... proiect. Pe care, dupa ce ne-am saturat sa "muncim" la el, il dam lumii. Il dam unei alte femei, care cu siguranta va aprecia "munca" celei de dinainte. Iar pentru ea, el poate fi barbatul din categoria a doua.

De ce vor femeile un barbat din a doua categorie?!
Pentru ca, la dracu', vrem sa fim salvate! Pentru ca dincolo de independenta, motivatia si forta oricarei femei se afla o printesa delicata si fragila care asteapta sa fie salvata. Da, vrem acel barbat sigur pe el, care stie ce vrea si stie ce vrem. Pentru ca vrem sa fim femei, sa ne simtim in siguranta, pentru ca nu vrem sa luam noi toate deciziile, pentru ca vrem sa facem greseli, pentru ca vrem sa nu ne pese de ce zice lumea din jur despre noi, pentru ca vrem sa ne sarutam in public, ca doua animale pline de dorinta. Pentru ca vrem sa aiba grija de noi, pentru ca ne place cand se prosteste, pentru ca ne plac glumele lui (chiar daca le-am mai auzit de zeci de ori). Pentru ca ne place siguranta si aroganta din ochii lui. Pentru ca vrem sa fim iubite de un barbat si pentru ca vrem sa iubim un barbat. Pentru ca mai mult decat sa avem controlul, ne place sa-l pierdem. Pentru ca, desi el e un porc pentru 1000 de femei, este printul pentru una. Pentru ca nu esti perfecta in ochii lumii, dar esti in ochii lui. Pentru el, tu esti salvarea, iar el e salvarea ta.

De ce se epileaza barbatii pe picioare???

Nu, nu... reformulez:
De ce DRACU' se epileaza barbatii pe picioare ???

Prima oara i-am vazut acum 2 ani, in Grecia. Era cate unu ici pe colo. "Doamne, ce scarbos!!!" imi ziceam de fiecare data cand ii intalneam. "Sper sa n-ajunga moda asta si la noi!".
A ajuns.
Cine e IDIOTUL care a pornit moda la barbatii heterosexuali? Cum il gasim, cum il stergem de pe fata pamantului si mai ales, cum facem sa dispara moda???
Dragi barbati, sunteti barbati, sau ce dracu' sunteti? Epilatul e unul din "chinurile" de a fi femeie, ce drac' v-a apucat sa va epilati? E un TOTAL TURN OFF pentru majoritatea femeilor (am facut sondaje de opinie, va trebui sa ma credeti pe cuvant!).
Nicio femeie sanatoasa la cap n-o sa-i ceara UNUI BARBAT sa se epileze pe picioare. Ca e el fitos si ea s-a impacat cu ideea e doar problema ei, insa majoritatea nici nu vrem sa avem de a face cu un astfel de specimen.
E scarbos, e dezgustator, e GRESIT! Parul ala v-a fost dat pentru a va demonstra barbatia, masculinitatea si puterea in comparatie cu noi, vorba aia, "sexul frumos" - epilate din cap pana in picioare.
Cum sa ai un iubit, iar tu ca femeie sa uiti sa te epilezi cateva zile si EL sa fie mai neted pe picioare ca tine!!! HELLLLOO... PEOPLLEEE... Voi sunteti sanatosi la cap???
Dupa parerea mea, un barbat epilat pe picioare = o femeie neepilata pe picioare.
Bleaaah !!!
Nu pot decat sa-mi inchipui ca "barbatul" asta in fiecare seara isi ia aparatul de ras si dupa ce-si termina barba, trece la picioare (ca doar nu rezista la epilat cu ceara). Isi intinde un picior pe cada si incepe de joooos pana sus.
Vai, ce draaaaguuut.
Oh, COME ON!!!!!
Sau, si mai dragut: "Nu vin, frate, azi la strand ca nu sunt epilat!"
I rest my case !

Sunt pline strandurile/plajele de "barbati" d'astia. Nu mai e mult si incepeti sa va bagati slipul/sortul in fund ca sa va bronzati si pe buci. Si cica voi nu va luati tanga ca "sunteti barbati".
Sunteti pe dracu. Sunteti penibili. Sunteti orice numai NU BARBATI!
Nu stiu ce explicatie aveti voi pentru asta, dar pe mine ma depaseste total. De ce considerati ca asta ar atrage femei ? Inainte ma uitam la alte lucruri atunci cand vedeam un barbat, acum deja sunt traumatizata si e primul lucru la care ma uit.
Dezgustatori! Mai ales aia care au uitat sa se epileze si au doar asa, fire scurte..
BLEEEEAAHHH!
Va inchipuiti pe la 40-50 ani cand o sa va dispara fitele din cap ce BLANA o sa aveti pe picioare ??? Sau o sa va epilati toata viata? Yeah, RIGHT!

Barbatilor, va vrem inapoi! Nu vrem metrosexuali. Va vrem cu par pe piept, va vrem cu par pe picioare.
STOP! Opriti-va cu prostia asta de epilat!
Va rugam!
              - Eu & multe alte femei sanatoase la cap...

______________
UPDATE 04.07.2016

Si pentru ca, dupa 3 ani, postarea de mai sus inca da nastere la multe discutii (mai mult sau mai putin elaborate - deh, nu tot timpul ai cu cine!), mai jos cateva poze cu BARBATI care nu se epileaza pe picioare.
Sunt exemple de sportivi de performanta, actori, artisti & fotomodele care aleg sa fie naturali. Si sexy.
Cei de mai jos nu "transpira" ? Nu "fac dragoste" cu femei? Nu tin cont de "igiena" ?
Astea sunt scuze de copii de cinspe ani.
Mai jos sunt barbati care isi castiga existenta prin felul in care arata, barbati pentru care conteaza foarte mult imaginea, nu sunt un amarat de Ion care se epileaza ca se duce la strand sau ca bate mingea in fata blocului.
Epilatul pe picioare la barbati ramane in continuare "Câh ! "
Va las cu pozele... let that sink in for a moment...

Real men don't shave their legs !

Femeia araba

Nu stiu cati dintre voi ati avut vreodata ocazia de a sta de vorba cu o femeie araba. Da, ACEA femeie, cu capul acoperit, imbracata din cap pana in picioare, chiar daca sunt 40 de grade.
Eu am aceasta ocazie aproape zilnic. Iar astazi am vorbit cred... o ora! Trebuie sa recunosc, m-a marcat pe viata.
Mi-a povestit cum a fost data afara din tara ei prin `91, cand s-a intors Emirul, iar toti cei care lucrau la ambasada (inclusiv fratele ei), impreuna cu rudele de gradul I au fost alungati din tara. Mi-a spus cum a venit in Romania acum 21 de ani si nu a mai plecat. Insa abia asteapta sa se poata intoarce acasa si "sa stearga Romania de pe harta". Nu s-ar mai intoarce niciodata. Mi-a povestit cum si-a crescut copiii aici, urmand religia ei.
A incercat sa-mi explice religia ei.
Am intrebat-o, oarecum stupid, de ce poarta acel batic pe cap. "La arabi, femeia e vazuta ca o bijuterie. Nu o poate privi si atinge oricine."
Mi-a povesit cum actualul ei sot a "umblat" dupa ea 3 ani pana sa se casatoreasca. Religia nu permite unui barbat si unei femei sa traiasca impreuna fara sa fie cununati.
- Bun si... daca nu sunt compatibili? ma trezesc intreband
- Atunci divorteaza. Am o prietena, tot araba, care a divortat deja de 4 ori.
Am intrebat-o ce s-ar intampla daca, copiii ei, ar face o greseala si s-ar abate de la "legea religiei".
- Ce greseala, de ce sa faca o greseala?!
- Pai daca, de exemplu, ar veni fiica ta insarcinata acasa? Iar baiatu' care a lasat-o gravida n-ar vrea sa aiba de a face cu ea. Sau, baiatu' moare. Asa, vorbind... prin absurd.
- Nu are voie sa faca nimic pana nu sunt cununati. Asta e religia, asa am crescut-o, asta are in cap. Dar daca s-ar intampla...
Apoi s-a asezat pe scaun, a privit in gol, am citit dezamagire pe fata ei... A facut gestul "ii tai gatul" zambind. Hahaha... a glumit.
Sper.
Am vorbit apoi despre "O mie si una de nopti", despre Seherezada si despre adevarul din acea carte.
Mi-a impartasit sfatul pe care i l-a dat tatal ei. Si pe care ea l-a dat fiicei sale.
"Nu te casatori cu barbatul pe care il iubesti, ci cu cel care te iubeste."
M-am oprit un pic, cu un zambet tampit pe fata, si am incercat sa procesez dincolo de aparitii. "hmm... da, asta chiar e adevarat. Chiar e un sfat bun!" mi-am zis.
A trebuit sa plece. Nu inainte de a spune din nou cat de mult isi doreste sa se-ntoarca la ea acasa. In tara care a alungat-o acum 20 si ceva de ani. Dar e atat de greu. Nu are cetatenie. Nu are NICIO cetatenie. Abia acum 1 an si-a luat permisul de sedere.
Si nici macar apatrid nu e.
"Eeeh... daca ai stii cat de greu e sa devii si apatrid in tara asta!"

Mamă, ce ţeapă ne-am luat!

Înhămaţi cu credinţă, smirenie şi pioşenie, ne-am îndreptat spre tradiţionala Slujbă de Înviere de la Mânăstire. (Sf. Ana – Orşova).

Drumul a fost cel obişnuit: un pic de bere, suc, seminţe, bârfe şi bancuri. Ajunşi sus (pe la 22:30) ne-am simţit ca primii invitaţi sosiţi la o petrecere, la care nici măcar sărbătoritul nu ajunsese. Ne-am aşezat strategic, pe marginea drumului, şi am aşteptat să fim binecuvântaţi de începerea slujbei. Încet, dar sigur, alţi credincioşi ajungeau şi ei la mânăstire. Unii deja beţi, unii cu băutura în mână, unele care au încurcat hainele de club cu cele de mânăstire şi aşa mai departe. Oricum, la mânăstire de Paşti se merge pentru a fi văzut. Dacă nu eşti acolo, nu exişti. Cam ca şi pe facebook. Evident, check-in-urile au început să curgă, smartphoanele erau mai luminate decât sufletele credincioşilor. Lume multă, oameni cu care nu schimbi o vorbă decât din an în Paşti (la propriu, nu la figurat!). Seminţele trosneau printre dinţi, preotul zicea ceva, nu prea îl băga nimeni în seamă... numai pe măicuţe le mai auzeai şi asta pentru că îţi zgâriau creierul cu vocea lor subţiată. Apoi, inevitabilul s-a produs:

Veeeniiiţi de luaţi lumiiinăăă...

Şi atunci s-a declanşat isteria. Se călcau în picioare pentru flacăra aia, de parcă viaţa lor ar fi depins de a fi sau nu primul care „ia lumină”. Se-mpingeau ca oile, hainele luau foc, părul lua foc,  îşi călcau în picioare credinţa, CA SǍ CE? În fine, nu sunt eu cea mai credincioasă persoană, poate e ceva neînţeles de muritorii de rând.

Ajunge  „lumina” şi prin zona în care „campasem” noi, rog frumos un luptător smierit să-mi dea şi mie lumină în candelă. Se pune dacă am luat-o indirect? O fi aprins-o cu bricheta... Oricum, mi s-a stins de jdemii de ori, cică am păcătuit mult, d’aia nu mă ţine lumina... J

Slujba a continuat, imnul „Hristos a înviat din morţi...” a fost interpretat într-un mare fel de toată mulţimea, nici nu te-ai fi gândit ce poate urma.

Tradiţionala desemnare a ghinionistului care trebuie să stea la coadă după Paşti a avut urmări neaşteptate. S-a făcut binecuvântata chetă pentru Paşti, iar ghinionistul s-a dus să ia punguliţele de pâine şi vin. I s-au comandat vreo 15 pungi: „Cum să mergem acas’ fără Paşti... păi degeaba am venit aici?!”

După vreo oră şi ceva de îndurat şi simţind pe propria piele credinţa puternică şi isterică, „aspostolul” nostru a revenit printre noi: Mi-a dat doar două, bă, şi i-am dat şi 17 lei...
Plus promisiunea anuală şi nelipsită: e ultima oară când mai stau la coadă!

Începând din acest an, s-a instaurat regula „nu mai mult de 2 pungi la fiecare”... La naiba cu credinţa, lumea a început să-şi bage, să-şi scoată, să-şi etaleze limbajul colorat, expresia auzită cel mai des fiind: ce ţeapă ne-am luat...

Pe la 2, ne-am început şi noi coborârea, lumina din candelă s-a mai stins de câteva ori, până la urmă am cedat oricărei tentative de a ajunge cu lumină acasă: las, ca o fi luat cumnată-mea.

Cam asta a fost „mânăstirea” pe anu’ ăsta. Vedem cum o fi la anu’.

Sărbători Fericite alături de cei dragi!

Tentative sentimentale

Soulmate
Two little words, one big concept. A belief that someone, somewhere is holding the key to your heart... and your dream house. All you have to do is find them.
So, where is this person?
And if you loved someone and it didn't work out, does that mean they weren't your soul mate?
Were they just a runner-up contestant in this game-show called "Happily ever after"?
And as you move, from age box to age box and the contestants get fewer and fewer are your chances of finding your soulmate less and less?
Soulmates... reality or torture device?

Categoric, instrument de tortură! Tortură la care ne supunem singuri. Ferice de cei care si-au găsit deja „sufletul pereche”, suferinţă continuă pentru noi, ceilalţi.

Şi totuşi, în această continuă cursă către fericire toate aceste tentative, toate aceste „rateuri sentimentale” duc la suferinţă. Căutăm, ne îndrăgostim, ne pierdem, suferim. Căutăm din nou... şi din nou... şi din nou. Până găsim ACEA persoană pe care o aşteptam şi atunci ne oprim. Inspirăm, expirăm, zâmbim şi ŞTIM. Da, pe el îl aşteptam.

E interesant totuşi  cum căutăm în atât de multe locuri, cum încercăm diversitatea, cum experimentăm sentimente. „Poate EL e... să vedem”. Dar nu e... ne dăm seama imediat că nu e, uneori ştim asta din primele minute. Dar totuşi, încercăm.

Nu consier că se poate numi relaţie, acea „tentativă” în care amândoi încearcă să-l impresioneze pe celălalt. Frate, nu e de tine. Fato, lasă-l, nu-i de tine. De ce vă chinuiţi? De ce pierdeţi TIMPUL? De ce sunteţi falşi? Ca să te placă? Pentru că aşa crezi că te vrea? Lăsaţi-o baltă. Cine se-aseamănă, se-adună. Caută pe cineva ca tine! Caută pe cineva cu aceleaşi interese ca tine. Nu încerca să fii ceea ce nu eşti, nu încerca să fii omul pe care îl vrea, fii omul care esti! Nu te schimba, nimeni nu ar trebui să te facă să te schimbi.

Sufletul pereche îl recunoşti din prima secundă. Sufletul pereche îl simţi de la prima vorbă, de la primul zâmbet sincer. Cu el poţi fi sinceră, cu el poţi spune o tâmpenie cât tine de mare, iar el să nu te judece, ci să spună şi el una şi mai mare. El te poate vedea în pijamale, nemachiată, cu părul vâlvoi şi-ţi spune: esti mai frumoasă ca niciodată! Cu el poţi fi relaxată, cu el poţi zâmbi sincer, cu el poţi iubi sincer. Cu el nu trebuie să te ascunzi în spatele unei măşti, cu el poţi fi tu... iar el va fi EL cu tine.

Sau cel puţin, aşa cred eu...

Iar acum, voi, cei „neînsufleţiţi”, întrebaţi-vă , oare v-aţi cunoscut sufletul pereche şi nu i-aţi dat suficientă atenţie? O fi vreun fost prieten, o fi vecinu’, o fi vreun coleg, o fi vreun amic... Sau poate e un necunoscut pe care l-ai văzut o singură dată în viaţă. Oare o să-l mai vezi vreodată?

Deschideţi ochii şi nu mai pierdeţi vremea.

Mi-e frica

Mi-e frică de mine. Mi-e frică de gândurile şi planurile mele. Mi-e frică de plafonare, mi-e frică de schimbare. Mi-e frică să mă schimb, mi-e frică să rămân la fel.

Mi-e frică de voi şi de gândurile voastre. Mi-e frică pentru că nu vă văd zâmbind. Mi-e frică de oamenii care nu zâmbesc. Mi-e frică de feţele triste pe care le vad pe stradă. Mi-e frică de zâmbetele false. Mi-e frică de aroganţă. Mi-e frică de nepăsare şi de indiferenţă. Mi-e frică de prostie, mi-e frică de nesimţire. Mi-e frică de România, mi-e frică să plec.
Mi-e frică să fiu dezamăgită, mi-e frică să dezamăgesc.

Mi-e frică de necunoscut, mi-e frică de relaxarea pe care mi-o dă cunoscutul. Mi-e frică de minciună, mi-e  frică de adevăr.

Mi-e frică de oamenii pe care o să-i pierd, mi-e frică de oamenii pe care îi voi cunoaşte. Mi-e frică de trecut, mi-e frică de viitor.

Mi-e frică de aventură… mi-e dor de aventură!