incredere...

Increderea e cel mai important sentiment pe care il poate simti un om fata de alt om.. De aici pleaca prietenia, dragostea, respectul..si asa mai departe.
Dar increderea poate deveni, intr-un singur moment, cel mai dureros sentiment pe care il poate simti acelasi om. Atunci cand realizezi ca ai facut o greseala.
Si totusi...
Ce ne facem cand avem incredere oarba in ceva/cineva si in final se dovedeste ca am fost naivi (prostiti)? Pur si simplu nu mai avem incredere in nimeni si nimic?
Ce ne facem cand lucrul promis era totusi prea frumos ca sa fie adevarat, dar noi tot am cazut prada "increderii"? Dar daca totusi s-ar fi tinut de promisiune si altfel am fi pierdut oportunitatea?
De ce lumea se lupta pentru a ne castiga increderea, pentru ca apoi sa o calce in picioare? Direct, sau indirect. Si de ce in momentele acelea, cand suntem efectiv calcati in picioare si simtim ca pica cerul pe noi si am vrea sa intram in pamant, sa nu trebuiasca sa dam explicatii nimanui... noi tot incercam si cautam scuze cand cei din jurul nostru devin sceptici... "nu, nu se poate... pai stii ca de fapt..ca a intervenit ceva... ca s-a intamplat ceva neprevazut... ca de fapt e asa..si pe dincolo".
Si de fapt nu-i nimic.
Cum ar fi bine sa reactionam? Sa spunem "da, am fost fraier/a..data viitoare n-o sa mai cred cand mi se promite luna de pe cer" pentru ca apoi sa primim un "I told you so" in fata? Habar n-am. Eu inca sunt in momentul in care caut scuze.
Da. Veti spune ca "pai increderea trebuie sa o castigi in timp... nu crezi asa tot ce ti se spune de un strain".
Ce sa facem cand nu e un strain, ci o persoana pe care crezi ca o cunosti.. Iar decizia trebuie luata in cel mai scurt timp posibil? Cum reactionezi atunci cand realizezi ca poate TOATA VIATA TA depinde acum de decizia luata atunci. Risti? Ca apoi sa gasesti scuze, ca apoi sa realizezi ca AI FOST UN FRAIER?
Sau nu risti nimic si incerci sa vezi ce poti sa faci cu fortele tale propri.. Desi esti constient ca s-ar putea sa nu realizezi nimic oricat ai incerca.
Sfatul meu dupa ziua de azi?
Pastrati-va increderea pentru voi. Avetzi incredere numai si numai in voi. Nu va bazati pe altii si nu aveti incredere in lucrurile promise care sunt prea frumoase sa fie adevarate.

For you... :)

Asculta mai multe audio Muzica

Lyrics | Celine Dion - I surrender lyrics

genial!!!! :)

e-mailul presedintelui :)
o sa va chinuiti putin...
Merita tot efortul - TRUST ME!



Poza este preluata de aici

De ce am blog?

Nu stiu.
Ma intreb de ceva zile de ce scriu pe blog. Nici macar nu ma pricep. Mai imi spune cate unu cate altu ca "ti-am citit blog-ul, am vazut eu ce-ai scris despre ..." sau "ai dreptate, bine spus!"
Really? Citeste cineva? Am doar 2600 vizualizari din decembrie 2009 pana acum.
Mie sincer nu-mi place ce iese, aveam o parere mai buna despre mine, dar m-am dezamagit (again). Credeam ca-l mostenesc macar un pic pe tatal meu din punctul asta de vedere, dar m-am inselat.
Nu am idei maretze de posturi, iar ce iese nu e deloc interesant.. si nici macar bine scris.
Am o atitudine cam critica, chiar pesimista (nu stiu care e mai grav) din cauza unor evenimente ce s-au tinut lant in ultimele 2-3 zile. Ma rog. Detalii personale, irelevante. Dar acum chiar incerc sa fiu obiectiva si sa recunosc ca
I SUCK.
Eu nu mi-as citi blog-ul.
Uite eu, in locul vostru, as urmari blog-ul asta http://pmircescu.blogspot.com/
Tipu asta e extraordinar. El chiar scrie impresionant.
Apoi, daca v-ati plictisit, sau v-a pus prea mult pe ganduri, TREZITI-VA LA REALITATE. Cititi http://www.mircea-badea.ro/blog/.
Despre el v-am spus deja ca e genial.
Genial,insa, e si Mihai Bendeac. El zice d-astea cu pitzi si cu cocalari (mostly), dar le zice bine si mai e si super amuzant.. :)
Sunt sigura ca mai sunt destule persoane pentru care 5-10 minute cat iti ia sa citesti un post nu ar fi, cu siguranta, o pierdere de timp.
Cum e la mine.
Nu stiu ce a fost in capul meu, aveam o iluzie probabil cum ca m-as pricepe.
Anyway.
Ultimele noutati?
1. I'm in love, TOTALLY
2. Vreau in SUA
3. Accidentul aviatic in care si-a pierdut viata presedintele Poloniei, dar si aproape toata clasa politica din acea tara, m-a...m-a...m-a... Nici n-am cuvinte. Nu mi-a venit sa cred. Sincere condoleante poporului polonez. Atata durere cat am vazut zilele astea ca exista acolo... Nu credeam ca poate fi posibil.
Mi-a spus astazi cineva "nu puteau sa fie ai nostri?!?!...."
Cam urat spus. E totusi moarte.
Da. Ii urasc pe Basescu, Boc, Videanu, Udrea, Berceanu si multi altii din gasca. Dar parca totusi, moartea nu le-o doresc. Pana la urma suntem cu totii oameni.
Nu stiu cum ar fi reactionat romanii daca ar fi fost ai nostri. Si nici nu vreau sa ma gandesc la asta.
4. Postul asta este critic, in mare parte, dar asta nu inseamna ca ma voi opri.
Pe principiul "eu cand vreau sa fluier, fluier",
EU CAND VREAU SA AM BLOG, AM BLOG!
Dar poate-mi spune, totusi, cineva, eu de ce am blog?
Va pup. Pa!

HRISTOS A INVIAT!

Ma pregatesc sa merg la manastire, ca in fiecare an. Aici, la Orsova.
Pana atunci insa, am cateva minute sa va urez un PASTE FERICIT alaturi de cei dragi.


Si sa va zic si cea mai tare intamplare EVER!
Ieri, intr-o intersectie din severin. Ii duceam pe ai mei la piata sa ia miel. Aveam geamu jos, vine un cersetor si zice:
"Da-mi si mie 3 milioane sa-mi iau miel de pasti"

:)) :)) :)) :)) :)) :)) No comments.. Ce tara minunata :))
Bine. Pa.
Sa fiti iubiti :)